paralele peste timp

de la Victor, un cititor fidel și cu mai multă experiență de viață decât mine, ca răspuns la întrebarea (aparent simplă) de ce aruncăm gunoi pe jos:

On-topic (amintiri mai mult sau mai putin departate):
Acu’ mai bine de 5 decenii (eram prescolar mic, probabil vreo 4-5 ani), intr-o vara. Numai ce aparuse inghetata “Polar” (care NU se vindea “la cupa”, din bidoane-vrac, ci era pre-formata si “imbracata” in hartie cerata – mare-noutate-mare!). Bineinteles ca maica-mea (iesita la plimbare pe “Corso” (!) cu “odorul” – “Corso” din Timisoara, evident!) n-a scapat pana nu mi-a cumparat o asemenea inghetata. A reusit sa ma tina locului in multimea de pietoni iesiti la plimbare pana am mancat-o (desi eram cu ochii tot dupa porumbei) ca sa ma murdaresc mai putin. Dupa ce am terminat – “Hai sa mergem!” (mergand si cautandu-mi din ochi mainile) “Unde-i hartia de la inghetata?” (aratand in urma catre locul faptei) “Am aruncat-o!” “Hai acolo!” (Bucurie! Ne intoarcem la porumbei! N-am ajuns…) “Ridica hartia!” (am ridicat-o – zambete si priviri aprobatoare din multimea din jur) “Hai sa mergem!” (ajungem la un cos de gunoi:) “Arunca hartia aici!” (cautand din ochi in mainile mele goale) “Da’ UNDE-i hartia?” (aratand cu un deget murdar in urma spre locul in cauza) “Am aruncat-o, ca-i murdara!” “Hai inapoi!” (Bucurie, apoi dezamagire) “Ia-o de jos, si n-o mai arunca!” “Da’ de ce, ca-i lipicioasa si ma murdaresc?!? Si UITE, ca a fost deja si calcata in picioare!…” (asta – DUPA ce mancasem inghetata; PANA s-o fi mancat – EVIDENT ca nu contase; in jur – zambete si priviri aprobatoare) “Nu-i nimic, pe maini esti deja murdar, ai grija sa nu te murdaresti si pe haine, tine hartia departe de tine – incoace, catre mine, ca sa nu murdaresti lumea care trece pe langa noi – si hai cu hartia incoace!” (ajungem la cosul de gunoi) “Arunc-o aici!” (aruncand-o in cos si aproape plangand) “Pai daca nu ne trebuie – DE CE m-ai tot pus s-o iau de jos, asa murdara, dupa ce am aruncat-o?” “Pentru ca nu se arunca pe strada, se arunca la cosul de gunoi! Ai mai vazut tu pe cineva sa arunce pe strada?” (continuand imediat, vazandu-ma scotocindnd repede cu ochii de-a lungul strazii:) “Si chiar daca altii arunca pe jos, TU sa nu arunci asa, ci la cosul de gunoi!” (“eschivand”) “Bine, si daca nu gasesc cos de gunoi?” “Nu-i nici o problema, hai cu mine sa-ti arat!” (bagand amandoi capetele in gangul de intrare al unuia din imobilele mari din centru:) “Uite, vezi, cam la toate casele astea mari AICI, langa poarta de intrare, sunt lazile de gunoi; intri in oricare gang – dar NUMAI pana la lada de gunoi (urmarea unei dispute vechi in legatura cu “urmarirea” de catre mine a pisicilor – cateilor in curtile caselor, urmata de interdictia intrarii in curti straine) si arunci gunoiul acolo.” “Da’ daca ma prinde cineva?” “Nici nu trebuie sa te ascunzi: chiar daca este cineva acolo, saluti si spui “pardon” ca sa se dea la o parte si pe urma arunci gunoiul – dar in lada, nu pe jos – si n-o sa te certe nimeni; multumesti, saluti si pleci – si daca te intreaba cineva ceva, ii explici ca ai ramas cu gunoiul in mana si nu vezi cos de gunoi pe strada.” (inca incercand sa “scap”) “Da’ daca in curtea aia (inca nu cunosteam notiunea de “gang”, era tot “curte”) nu e lada de gunoi?” “Nu-i nici o problema, cum ai intrat – asa si iesi, cu gunoi cu tot, si cauti in curtea urmatoare.” “Si daca nu e nici acolo?” “Mai incerci intr-o curte, si in inca una, pana gasesti sau pana cand in drum gasesti un cos de gunoi – sau pana cand intr-una din curti te intalnesti cu cineva pe care sa-l intrebi unde poti sa arunci gunoiul din mana.”

Time laps.

O jumatate de secol mai tarziu, vara trecuta, TOT in centrul Timisoarei, eu asteptand in masina sa vina cineva.
Pe trotuar, langa fereastra deschisa a portierei, pe trotuar fiind aflux moderat de pietoni, o tanara (probabil mamica) oprita pe trotuar (probabil asteptand pe cineva) spre un prescolar care statea langa ea cu paharul de inghetata in mana, cautand din ochi un cos de gunoi: “INCA n-ai aruncat ala? CE, nu l-ai golit? Vezi ca te murdaresti, si ma murdaresti si pe mine…” (copilul dand sa plece spre un cos de gunoi – aflat la cativa metri distanta, “in priveala” tinerei) “…si stai dracului aicea langa mine, ca n-am chef sa te caut iarasi daca te ratacesti de mine!”
In afara de mine, nimeni n-a aruncat nici o privire.

Da. Totul pleacă de la educație. Viitorul sună bine…

No related posts.